Mituri despre fericire: de ce depindem de părerea celorlalți?

Unul dintre cele mai răspândite mituri despre fericire este că avem nevoie de aprecierea celorlalți pentru a ne simți bine cu noi înșine.

Mă surprinde tot mai des cât de firesc ni se pare să ne dorim să fim pe placul tuturor și cât de mult ajunge starea noastră de bine să depindă de părerile celor din jur.

Dar ce se întâmplă atunci când nu primim aprecierea pe care o așteptăm? Cât din fericirea noastră suntem dispuși să lăsăm în mâinile altora?

Și, poate mai important, cum putem construi o stare de bine care să nu depindă permanent de validarea celorlalți?

Mitul 1: Fericirea depinde de bani și de aprecierea celorlalți

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Nu spun că banii nu au nicio legătură cu fericirea. Stabilitatea financiară ne poate oferi siguranță, confort și libertatea de a face anumite alegeri. Dar banii, singuri, nu garantează că suntem fericiți.

La fel se întâmplă și cu aprecierea celor din jur.

Este firesc să ne dorim să fim apreciați, acceptați și iubiți. Suntem ființe sociale, iar relațiile cu ceilalți contribuie la starea noastră de bine.

Problema apare atunci când ajungem să ne evaluăm propria valoare aproape exclusiv prin ochii celorlalți.

Dacă cineva ne apreciază, ne simțim bine. Dacă cineva ne critică, ne îndoim de noi înșine. Dacă primim aprobarea pe care o așteptăm, suntem mulțumiți. Dacă nu o primim, întreaga zi poate părea compromisă.

În felul acesta, ajungem să lăsăm ceva atât de prețios precum starea noastră de bine la discreția reacțiilor celor din jur.

Și poate că întrebarea importantă nu este dacă avem nevoie de aprecierea celorlalți, ci cât de mult depindem de ea pentru a ne simți bine cu noi înșine.

Mitul 2: Ceilalți ne pot strica întreaga zi

Imaginează-ți următoarea situație.

Mergi grăbit pe stradă și atingi din greșeală o persoană. Îți ceri respectuos scuze, dar primești un răspuns răutăcios:

„Auzi, tu n-ai ochi să vezi pe unde mergi?!”

La prima vedere, un asemenea comentariu pare să aibă toate șansele să-ți strice ziua.

Dar oare reacția ta va fi întotdeauna aceeași?

Să presupunem că te grăbești entuziasmat spre spital, cu un buchet de flori pentru soția ta, care tocmai a născut.

Probabil că acel comentariu te va deranja câteva momente. Dar bucuria pe care o simți este atât de mare, încât s-ar putea să-ți spui:

„Îmi pare rău pentru omul acesta. Probabil are o zi proastă. Dar eu sunt mult prea fericit ca să las comentariul lui să mă afecteze.”

Acum imaginează-ți aceeași situație, dar într-un context complet diferit.

Te întorci de la serviciu după o zi dificilă. Ai petrecut ore întregi făcând activități care nu-ți plac, într-un colectiv în care simți că munca nu îți este apreciată.

Ești obosit, frustrat și nemulțumit.

Și exact atunci cineva îți spune:

„N-ai ochi să vezi pe unde mergi?!”

De data aceasta, comentariul poate căpăta o cu totul altă semnificație.

Poate deveni încă o dovadă că oamenii nu te respectă, că nimeni nu te apreciază sau că toate lucrurile merg prost.

Și s-ar putea să te gândești la acel moment mult timp după ce s-a încheiat.

Același comentariu. Două contexte diferite. Două reacții emoționale diferite.

Ce s-a schimbat?

Nu cuvintele celuilalt, ci starea în care te aflai și semnificația pe care ai atribuit-o experienței.

Desigur, nu putem controla întotdeauna felul în care ne simțim. Unele experiențe ne afectează profund, iar comportamentul celor din jur poate avea un impact real asupra noastră.

Dar putem învăța, treptat, să observăm cum interpretăm ceea ce ni se întâmplă și să ne întrebăm dacă interpretarea noastră este singura posibilă.

Uneori, tocmai această schimbare de perspectivă ne ajută să nu prelungim inutil o experiență neplăcută.

Mitul 3: Fericirea este ceva ce obținem, nu ceva ce construim

Când vine vorba despre înțelegerea fericirii, îmi place pragmatismul psihologului Daniel Kahneman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie.

Cercetările sale au contribuit la înțelegerea felului în care oamenii iau decizii, își evaluează experiențele și percep propria stare de bine.

O idee importantă asociată cercetărilor sale este că felul în care ne petrecem timpul contează foarte mult pentru calitatea vieții noastre.

Există o diferență între ceea ce simțim în momentele pe care le trăim și felul în care ne evaluăm viața atunci când privim în urmă.

Putem avea o viață pe care o considerăm reușită și, totuși, să ne petrecem mare parte din zile în activități care ne provoacă nemulțumire.

La fel, putem trăi multe momente de bucurie, chiar dacă nu toate aspectele vieții noastre sunt așa cum ne-am dori.

De aceea, merită să ne punem câteva întrebări simple:

• Cât timp petrec făcând lucruri care îmi plac cu adevărat?

• Cât din ziua mea este ocupată de activități pe care le fac doar din obligație?

• Cât de des îmi organizez timpul în funcție de ceea ce contează pentru mine?

• Cât de mult îmi influențează alegerile dorința de a fi apreciat de ceilalți?

Răspunsurile pot spune multe despre relația noastră cu propria stare de bine.

Pentru că fericirea nu este doar un rezultat pe care îl așteptăm la capătul unui drum.

Este influențată și de felul în care ne trăim zilele, de relațiile pe care le construim, de activitățile pe care le alegem și de sensul pe care îl găsim în ceea ce facem.

Cum ne putem construi o stare de bine mai stabilă?

Nu putem păstra în viața noastră doar evenimentele plăcute și elimina toate experiențele dificile.

Nu putem controla reacțiile tuturor oamenilor din jur și nici nu putem face ca fiecare situație să se desfășoare așa cum ne-am dori.

Dar putem începe să acordăm mai multă atenție felului în care ne raportăm la aceste experiențe.

De exemplu, atunci când cineva ne critică, ne putem întreba:

„Ce anume m-a deranjat atât de mult?”

„Este posibil să existe și o altă interpretare a acestei situații?”

„Reacția acestei persoane spune ceva despre valoarea mea sau despre perspectiva ei?”

„Ce pot face eu, în mod concret, pentru a avea grijă de starea mea de bine?”

Nu este vorba despre a nega emoțiile neplăcute sau despre a ne obliga să gândim pozitiv.

Este vorba despre a înțelege că nu orice gând pe care îl avem reprezintă un adevăr și nu orice opinie a celorlalți trebuie să devină o judecată despre noi înșine.

Uneori, avem nevoie să schimbăm felul în care privim o situație. Alteori, avem nevoie să schimbăm situația însăși: să stabilim limite, să ieșim din relații care ne fac rău sau să facem alegeri mai apropiate de valorile noastre.

Iar alteori, avem nevoie pur și simplu de timp, de sprijin și de răbdare cu noi înșine.

Fericirea începe și cu relația pe care o ai cu tine

Poate că unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem învăța este să nu confundăm aprecierea celorlalți cu propria noastră valoare.

Este frumos să fim apreciați. Este firesc să ne dorim să aparținem unui grup, să fim iubiți și acceptați.

Dar atunci când avem nevoie permanent de confirmarea celor din jur pentru a ne simți suficient de buni, merită să explorăm de unde vine această nevoie.

Uneori, felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți are legătură cu experiențele din copilărie, cu mesajele pe care le-am primit și cu tiparele relaționale pe care le-am construit de-a lungul timpului.

Dacă vrei să înțelegi mai bine aceste legături, poți explora metoda Constelația Sinelui / Self Constellation®, prin care îi însoțesc pe adulți în explorarea relațiilor, a experiențelor din copilărie și a tiparelor care se repetă în viața lor.

Iar dacă vrei să aprofundezi modul în care experiențele din copilărie ne pot influența viața de adult, îți recomand și cartea mea, Sinele tău ascuns.

Fericirea nu înseamnă să nu mai fim niciodată afectați de ceea ce spun sau fac ceilalți. Înseamnă și să învățăm să nu ne pierdem pe noi înșine încercând să fim pe placul tuturor.