Echilibrul emoțional: cum înveți să-ți reglezi emoțiile fără să le reprimi
Nu putem aștepta să dispară toate problemele din viața noastră pentru a ne simți bine. Viața vine inevitabil cu bucurii, dar și cu pierderi, conflicte, incertitudine, teamă, furie sau tristețe.
Echilibrul emoțional nu înseamnă să nu mai simțim aceste emoții. Înseamnă să putem trece prin ele fără ca fiecare emoție intensă să preia controlul asupra felului în care gândim și acționăm.
În psihologie, un concept apropiat este reglarea emoțională: procesele prin care influențăm ce emoții trăim, când apar, intensitatea lor și felul în care le exprimăm.
Echilibrul emoțional nu înseamnă să fii mereu calm
Uneori confundăm echilibrul cu absența emoțiilor neplăcute.
Dacă sunt echilibrată, n-ar trebui să mă enervez.
Dacă am lucrat suficient cu mine, n-ar trebui să mai simt teamă.
Dacă am înțeles ce mi s-a întâmplat, n-ar trebui să mă mai doară.
Dar emoțiile nu funcționează așa.
Este firesc să simțim tristețe în fața unei pierderi, teamă în fața incertitudinii sau furie atunci când o limită importantă ne este încălcată.
Întrebarea nu este „Cum fac să nu mai simt?”, ci mai degrabă:
„Ce fac cu ceea ce simt?”
Reglarea emoțională înseamnă să răspunzi, nu doar să reacționezi
O emoție poate apărea foarte repede. Uneori corpul reacționează înainte ca noi să avem timp să analizăm conștient situația.
Reglarea emoțională poate însemna să observăm emoția, să o numim, să înțelegem ce a declanșat-o și să creăm suficient spațiu între ceea ce simțim și ceea ce facem.
Asta nu înseamnă reprimare.
Pot simți furie fără să atac.
Pot simți teamă fără să fug automat.
Pot simți tristețe fără să mă judec pentru ea.
Cercetările asupra reglării emoționale arată că există mai multe strategii prin care oamenii își pot influența răspunsurile emoționale. Una dintre cele mai studiate este reevaluarea cognitivă — schimbarea perspectivei asupra unei situații — iar efectele ei diferă de cele ale simplei suprimări a expresiei emoționale.
De ce unele situații ne afectează mai puternic decât altele?
Aici lucrurile devin și mai interesante.
Nu reacționăm numai la ceea ce se întâmplă în prezent. Reacția noastră este influențată și de ceea ce am învățat despre noi, despre ceilalți și despre relații de-a lungul vieții.
O critică poate trece aproape neobservată pentru o persoană și poate declanșa o reacție foarte puternică în alta. O distanțare temporară a partenerului poate fi tolerabilă pentru cineva și poate activa imediat teama de respingere sau abandon pentru altcineva.
De aceea, uneori este util să nu ne întrebăm doar „Cum îmi controlez emoția?”, ci și:
„De ce tocmai această situație mă atinge atât de puternic?”
Unele reacții au o istorie
Experiențele timpurii și relațiile importante din copilărie pot contribui la felul în care învățăm să răspundem la apropiere, conflict, critică, respingere sau nesiguranță.
Nu înseamnă că fiecare emoție dificilă din prezent este provocată de copilărie. Dar uneori intensitatea unei reacții ne poate indica faptul că situația actuală atinge un tipar mai vechi.
Tocmai această legătură dintre experiențele trecute și reacțiile prezente este una dintre direcțiile pe care le explorez în Constelația Sinelui™.
Iar dacă observi că anumite reacții apar mai ales în relațiile apropiate — teama de abandon, retragerea, nevoia permanentă de confirmare sau dificultatea de a avea încredere — poți continua cu articolul „Cele 4 stiluri de atașament”.
Echilibrul emoțional nu înseamnă să ajungi într-un punct în care nimic nu te mai afectează.
Înseamnă să îți cunoști mai bine emoțiile, să înțelegi ce le activează și, treptat, să ai mai multă libertate în felul în care alegi să răspunzi.
