Subconștientul: cât din ceea ce trăim ajunge, de fapt, în mintea conștientă?

În fiecare secundă, creierul nostru primește o cantitate enormă de informație. Vedem, auzim, simțim temperatura, poziția corpului, atingerea hainelor pe piele, mirosurile din jur. Și totuși, în timp ce citești aceste rânduri, ești conștient doar de o foarte mică parte din toate aceste lucruri.

Nu pentru că restul informației dispare, ci pentru că atenția conștientă are o capacitate limitată.

Estimări folosite în literatura de specialitate sugerează că sistemele noastre senzoriale pot procesa cantități foarte mari de informație, în timp ce capacitatea atenției și procesării conștiente este mult mai limitată. Cu alte cuvinte, creierul selectează permanent ce ajunge în prim-planul atenției noastre și ce rămâne în fundal.

Iar aici lucrurile devin interesante.

Mintea conștientă nu este întreaga noastră viață psihică

În limbajul de zi cu zi folosim adesea cuvintele „subconștient” și „inconștient” pentru a descrie ceea ce se petrece în afara atenției noastre conștiente.

Psihologia și neuroștiințele contemporane folosesc însă concepte mai nuanțate. Nu există trei „sertare” perfect separate ale minții noastre — conștient, subconștient și inconștient — ci numeroase procese care se desfășoară fără să avem acces conștient la fiecare etapă a lor.

Creierul filtrează stimuli, recunoaște tipare, automatizează comportamente și activează asocieri înainte ca noi să ne oprim să ne gândim deliberat la ele.

De aceea putem avea uneori senzația că o reacție „a apărut de nicăieri”.

Un miros poate deschide o amintire uitată

Imaginează-ți că mergi pe o uliță, la țară, și simți dintr-odată miros de plăcinte pe vatră, exact cum făcea bunica.

Într-o fracțiune de timp îți revine în minte o după-amiază din copilărie. Poate îți amintești bucătăria, vocea ei sau momentul în care s-a mândrit cu tine pentru că ai ajutat-o.

Nu te gândeai la acea întâmplare cu câteva secunde înainte.

Și totuși, asocierea dintre miros, context și amintire exista.

Memoria funcționează tocmai prin astfel de rețele de asocieri. Un miros, o melodie, o expresie a feței sau o situație asemănătoare cu una trăită în trecut poate reactiva informații și emoții fără ca noi să fi decis conștient să ni le amintim.

Experiențele din copilărie pot influența reacțiile de astăzi

Același principiu devine important atunci când vorbim despre experiențele emoționale.

În copilărie învățăm foarte devreme ce înseamnă apropierea, siguranța, respingerea, aprobarea sau conflictul. Unele dintre aceste experiențe rămân în memoria autobiografică și le putem povesti. Pe altele nu ni le mai amintim clar.

Neuroștiința ne arată că experiențele repetate pot contribui la formarea unor așteptări, asocieri și moduri automate de reacție.

Uneori tocmai aici apar întrebările importante:

De ce reacționez atât de puternic într-o anumită situație?

De ce mă îndoiesc de mine chiar și atunci când, rațional, știu că sunt capabil?

De ce repet un comportament despre care știu deja că nu îmi face bine?

Răspunsul nu se află întotdeauna într-o amintire ascunsă. Dar explorarea tiparelor pe care le-am învățat și a contextului în care s-au format ne poate ajuta să înțelegem mai bine reacțiile prezente.

De la reacție automată la alegere conștientă

Pentru mine, acesta este unul dintre cele mai valoroase sensuri ale dezvoltării personale: nu să căutăm obsesiv explicații în trecut, ci să observăm ceea ce repetăm în prezent, inconștient.

Când un tipar devine vizibil, apare și posibilitatea de a răspunde diferit.

Acesta este și unul dintre principiile pe care lucrez în Constelația Sinelui™: explorarea relației dintre experiențele noastre, tiparele pe care le-am construit și felul în care acestea apar astăzi în relația cu noi înșine și cu ceilalți.

Dacă vrei să aprofundezi felul în care experiențele timpurii se pot lega de încrederea în sine și de reacțiile pe care le avem ca adulți, poți aprofunda masterclassul „Încrederea în sine și amprenta copilăriei”.

Iar dacă vrei să înțelegi mai bine una dintre metodele prin care pot fi explorate relațiile și dinamica unui sistem familial, citește și „Ce sunt constelațiile familiale și cum funcționează”.