Cum ne influențează subconștientul deciziile?

În primul rând, ce este subconștientul?

Poate fi o întrebare la care nu te-ai gândit prea mult până acum. În limbajul de zi cu zi, folosim termenul de „subconștient” pentru acele procese care se desfășoară în mintea noastră fără să fim permanent conștienți de ele.

Experiențele trecute, amintirile, credințele, abilitățile, emoțiile și modurile în care am reacționat în diferite situații contribuie la felul în care interpretăm ceea ce ni se întâmplă astăzi. Nu ne amintim conștient fiecare experiență prin care am trecut, dar asta nu înseamnă că ceea ce am învățat din ea nu ne mai poate influența.

Gândește-te, de exemplu, la un film care te sperie. Știi că ceea ce vezi pe ecran nu este real și totuși corpul tău poate reacționa: inima bate mai repede, tresari, simți teamă. Filmul este ficțiune, dar reacția ta este reală.

Creierul iubește familiaritatea

Mintea umană este extrem de eficientă în crearea de tipare și automatisme.

Și avem nevoie de ele. Ar fi imposibil să analizăm conștient, de fiecare dată, fiecare gest, fiecare reacție și fiecare informație cu care ne întâlnim.

Prin experiență și repetiție, creierul învață. Unele răspunsuri devin atât de familiare încât apar aproape automat.

Problema este că familiar nu înseamnă întotdeauna și benefic.

Unele dintre reacțiile pe care le-am învățat în trecut ne-au fost utile într-un anumit moment. Altele s-au format în contexte în care poate nici măcar nu aveam prea multe alternative. Și totuși, putem continua să le folosim mult timp după ce contextul s-a schimbat.

De aceea, atunci când avem de luat o decizie, nu pornim de fiecare dată de la zero. Creierul nostru folosește și informațiile pe care le are deja: experiențe anterioare, asocieri, emoții, consecințe pe care le-am învățat și răspunsuri care au devenit familiare.

Cât de conștiente sunt, de fapt, deciziile noastre?

Aici lucrurile devin foarte interesante.

Experimente cunoscute din neuroștiință au arătat că anumite modificări ale activității cerebrale asociate unei alegeri pot apărea înainte ca persoana să devină conștientă de intenția de a alege.

Asta nu înseamnă că „subconștientul a decis deja în locul nostru” și nici că nu avem liber-arbitru. Interpretarea acestor experimente este mult mai complexă.

Dar ele ne arată ceva important: procesul unei decizii poate începe înainte de momentul în care noi devenim conștienți de ea.

Ceea ce numim „am luat o decizie” este, de fapt, rezultatul unui proces în care pot interveni mult mai multe informații decât cele pe care le analizăm conștient în acel moment.

Iar printre ele se află și experiențele noastre anterioare.

De ce nu este suficient să spui „vreau”?

Cei mai mulți oameni cu care lucrez ajung, într-o formă sau alta, la aceeași întrebare:

„Dacă știu atât de clar ce vreau, de ce continui să fac lucruri care mă duc în direcția opusă?”

Îmi amintesc că întrebarea aceasta mă preocupa și pe mine la începutul călătoriei mele de autocunoaștere.

Imaginează-ți un mentor foarte înțelept și trecut prin viață care discută cu un tânăr aflat la început de drum.

În timp ce își adună în grabă foile de curs împrăștiate prin camera de cămin, dintre care unele sunt acoperite de haine aruncate pe jos, iar altele ascunse în spatele unor borcane nespălate, tânărul îi spune mentorului că cel mai mare vis al lui este să lucreze pentru NASA.

Și face asta în timp ce speră să mai prindă ceva din a treia oră de curs, pentru că la primele două a întârziat.

Mentorul nu are nicio problemă să înțeleagă ce îi spune tânărul.

Dar experiența lui îl face să privească dincolo de cuvinte.

Nu va evalua șansele tânărului doar după ceea ce acesta spune că își dorește, ci și după ceea ce face în fiecare zi.

La fel se întâmplă și cu noi.

Putem spune că vrem succes, o relație diferită, mai multă încredere în noi sau o altă relație cu banii. Dar simpla formulare a unei dorințe nu modifică automat comportamentele, asocierile și răspunsurile pe care le-am construit în ani de experiență.

Este nevoie ca, treptat, să începem și să trăim experiențe diferite.

Putem schimba răspunsurile automate?

Da. Iar aici intervine unul dintre cele mai importante concepte din neuroștiințele moderne: neuroplasticitatea.

Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se modifica și adapta ca răspuns la experiență, învățare și practică. Despre felul în care experiențele repetate pot modela creierul am scris mai mult în articolul „Neuroplasticitatea: cum profesia și experiențele repetate ne modelează creierul”.

Această capacitate a creierului nostru nu dispare odată cu copilăria, ci continuă pe parcursul vieții.

Asta nu înseamnă că putem șterge pur și simplu ceea ce am trăit sau că este suficient să repetăm un gând pozitiv pentru ca un vechi răspuns să dispară.

Înseamnă însă că putem învăța.

Putem construi experiențe noi.

Putem exersa răspunsuri diferite.

Și, prin repetiție, ceea ce la început necesită un efort conștient poate deveni în timp mai familiar.

Gândește-te la procesul acesta asemenea unui sculptor aflat în fața unui bloc de marmură.

Ce experiențe, alegeri și comportamente repetate modelează astăzi felul în care vei răspunde mâine?

„Toate ideile există deja în creier, aşa cum toate statuile există deja în marmură.”
— Carlo Dossi

Dacă observi că anumite alegeri, reacții sau relații se repetă în viața ta, poți explora mai profund felul în care experiențele timpurii și tiparele familiale continuă să te influențeze prin Constelația Sinelui / Self Constellation®.

Iar dacă vrei să începi această explorare printr-un parcurs pe care îl poți face în ritmul tău, în „Sinele tău ascuns” am construit 11 pași de autocunoaștere pentru a descoperi ce se află dincolo de reacțiile pe care le observăm la suprafață.