Relația cu tine: cum influențează relațiile cu ceilalți

„De ce mă deranjează atât de mult comportamentul acestei persoane?”

Poate ți-ai pus și tu întrebarea aceasta. Uneori întâlnim oameni pe care îi simpatizăm aproape instantaneu. Alteori, o persoană pe care abia o cunoaștem reușește să ne irite sau să provoace în noi o reacție surprinzător de puternică.

Dar de ce?

Eu cred că lucrurile care ne irită în mod repetat la ceilalți pot spune ceva important despre noi.

Asta nu înseamnă că un comportament nepotrivit devine acceptabil. Un comportament greșit rămâne greșit. Dar una este să observ că nu sunt de acord cu ceea ce face cineva și alta este ca acel comportament să mă irite puternic, de fiecare dată când îl întâlnesc.

Atunci devine interesant să mă întreb: de ce mă atinge atât de tare? Ce anume activează în mine?

Pentru mine, aici începe principiul oglinzii.

1. Ce ne arată ceea ce ne irită la ceilalți?

Prima dată am auzit despre „principiul oglinzii” într-un cadru neoficial și, sincer, nu i-am înțeles atunci prea bine semnificația.

Cum adică oamenii de lângă mine ar putea reflecta anumite aspecte din mine?

Îmi amintesc că mă deranjau în mod special oamenii care își exprimau opiniile cu foarte multă siguranță și certitudine. Dar cum era posibil ca ei să reflecte ceva din mine, câtă vreme tocmai comportamentul lor mă deranja?

Cu timpul, întrebarea a devenit alta:

„Ce anume mă deranjează atât de tare aici și de ce?”

Uneori ceea ce ne irită la o persoană poate atinge o trăsătură pe care nu ne permitem să o exprimăm. Alteori poate atinge ceva ce respingem la noi sau o parte din noi pe care nu am recunoscut-o încă. Sau poate activa o experiență, o teamă ori o rană mai veche.

În psihologia jungiană există concepte precum proiecția și „umbra” – acele aspecte ale personalității pe care nu le recunoaștem întotdeauna cu ușurință sau pe care preferăm să nu le vedem.

Asta nu înseamnă că, dacă mă deranjează aroganța cuiva, sunt obligatoriu și eu arogant.

Poate mă deranjează libertatea cu care cineva spune „nu”, pentru că mie îmi este foarte greu să pun limite. Poate mă irită siguranța cu care cineva vorbește, pentru că eu mă îndoiesc permanent de ceea ce am de spus.

Oglinda nu trebuie să fie identică pentru a ne arăta ceva despre noi.

2. Ce am descoperit despre mine

Abia când am început să aprofundez zona de coaching și autocunoaștere am început să privesc altfel această idee.

Încet, am devenit mai conștientă de propria mea siguranță în anumite situații și de felul categoric în care puteam susține uneori lucrurile în care credeam.

Exact ceea ce remarcam atât de repede la ceilalți exista, într-o anumită formă, și în mine.

Conștientizarea aceasta nu a fost neapărat confortabilă. Dar tocmai aici mi se pare că relațiile pot deveni o cale extraordinară de autocunoaștere.

Uneori, oamenii din jurul nostru ne pun în contact cu lucruri despre noi pe care singuri le-am fi observat mult mai greu.

3. Relația cu tine se vede și în relația de cuplu

Principiul devine și mai interesant în relațiile apropiate.

Dacă îmi este greu să cred că merit să fiu iubit, este posibil să caut frecvent confirmări.

Dacă îmi este greu să pun limite, pot accepta lucruri pe care, de fapt, nu mi le doresc.

Dacă valoarea mea depinde foarte mult de aprobarea celuilalt, orice distanțare poate deveni amenințătoare.

Iar dacă îmi este teamă să fiu părăsit, pot ajunge să fac foarte multe pentru a păstra o relație, chiar și atunci când aceasta nu îmi mai face bine.

Uneori ne putem simți atrași și de anumite dinamici relaționale pentru că, într-un fel sau altul, ne sunt familiare.

Felul în care trăim apropierea, distanța sau teama de abandon poate avea legătură și cu tiparele noastre de atașament. Despre acestea am scris mai mult în „Cele 4 stiluri de atașament: cum îți influențează relațiile de cuplu”.

Și atunci, în loc să ne întrebăm doar:

„De ce este celălalt așa?”

putem adăuga:

„Ce se întâmplă în mine în această relație?”

„Ce anume mă ține în această dinamică?”

Relația cu tine nu explică tot ceea ce se întâmplă într-o relație de cuplu. Dar poate influența profund locul interior din care intri în acea relație și felul în care rămâi în ea.

4. Data viitoare când cineva te irită...

Încearcă pentru câteva momente să nu rămâi doar la comportamentul celuilalt.

Întreabă-te:

„Ce anume mă deranjează atât de mult?”

„Ce simt eu în această situație?”

„Ce anume atinge în mine?”

„Unde mai cunosc această senzație?”

Nu pentru a găsi o scuză celuilalt. Nu pentru a spune că problema este întotdeauna la tine. Și nici pentru a accepta comportamente care îți fac rău.

Ci pentru că, dincolo de ceea ce face celălalt, reacția ta îți aparține și poate conține informații importante despre tine.

Carl Gustav Jung spunea că ceea ce ne irită la ceilalți ne poate conduce spre o mai bună înțelegere a noastră.

Poate că tocmai aici se află una dintre cele mai valoroase perspective ale principiului oglinzii: să folosim ceea ce se activează în noi pentru a ne cunoaște mai bine.

Uneori, oamenii care ne irită cel mai tare ne arată lucruri despre noi pe care singuri le-am fi văzut mult mai greu.

Dacă observi că anumite răni sau reacții se repetă mai ales în relația de cuplu, în masterclass-ul „Relația de iubire și rănile copilăriei” explorez legătura dintre experiențele relaționale timpurii și felul în care trăim apropierea, respingerea, siguranța și iubirea în relațiile de adult.

Iar prin metoda pe care am creat-o, Constelația Sinelui / Self Constellation®, explorez dintr-o perspectivă sistemică și experiențială tiparele care se repetă și legătura lor cu istoria noastră personală și familială.