De ce ne schimbă călătoriile? Despre experiențe noi, creativitate și autocunoaștere

Microbuz pe un drum printre stânci – călătorii, experiențe noi și autocunoaștere

Poate că unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la călătorii este că, pentru câteva zile, nu mai putem funcționa chiar în același fel în care funcționăm acasă.

Nu mai mergem pe același drum.

Nu mai cumpărăm cafeaua din același loc.

Nu mai știm exact unde trebuie să ajungem.

Uneori nu înțelegem limba. Alteori nu înțelegem obiceiurile.

Și, dintr-odată, lucruri pe care acasă le facem fără să ne mai gândim cer din nou atenția noastră.

Poate tocmai de aceea călătoriile ne pot schimba perspectiva.

Când ieșim din ceea ce ne este familiar

Atunci când călătorim într-un loc nou, suntem expuși unei cantități mari de informații diferite: peisaje, oameni, mirosuri, mâncare, reguli sociale, arhitectură, limbă și moduri diferite de a trăi.

Creierul trebuie să se adapteze.

Ceea ce știam deja nu mai este întotdeauna suficient.

Și uneori chiar lucrurile care ne scot din sărite în timpul unei călătorii sunt cele care ne obligă să devenim mai flexibili.

Te-ai rătăcit într-un oraș străin.

Nu reușești să explici ce vrei într-o limbă pe care n-o stăpânești perfect nici tu și, uneori, nici omul din fața ta. 🙂

Autobuzul pe care trebuia să-l iei nu mai vine.

Restaurantul despre care erai convins că este deschis este închis.

Planul făcut de acasă nu mai funcționează.

Și trebuie să găsești altă variantă.

Cercetarea începe să arate că noutatea mediului poate favoriza anumite componente ale creativității, inclusiv flexibilitatea cognitivă — capacitatea de a schimba perspectiva și de a găsi modalități diferite de a aborda o situație.

Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care ne întoarcem uneori dintr-o călătorie cu senzația că vedem lucrurile puțin diferit.

Despre această capacitate de a schimba perspectiva și de a găsi alte moduri de a privi o problemă am scris mai mult și în articolul „Gândirea «out of the box»: cum să vezi o problemă dintr-o altă perspectivă”.

Descoperim lumea. Dar ne descoperim și pe noi.

Călătoriile ne pun în contact nu doar cu locuri noi, ci și cu oameni care pot avea valori, obiceiuri și perspective foarte diferite de ale noastre.

Și lucrul acesta poate fi inconfortabil.

Pentru că descoperim că unele lucruri pe care le consideram „normale” sunt, de fapt, doar normale în lumea în care am crescut noi.

În altă parte, oamenii mănâncă diferit.

Își cresc copiii diferit.

Își organizează timpul diferit.

Se raportează diferit la muncă, familie, bani, apropiere sau spațiu personal.

Și atunci apare o întrebare foarte interesantă:

Dacă se poate trăi și altfel, câte dintre lucrurile pe care eu le consider adevăruri sunt, de fapt, lucruri pe care le-am învățat?

Pentru mine, aici călătoria începe să devină mai mult decât deplasarea dintr-un loc în altul.

Devine și o formă de autocunoaștere.

Călătoriile și „expansiunea sinelui”

În psihologie există conceptul de self-expansion — ideea că ne putem extinde imaginea despre noi înșine prin experiențe noi, provocatoare și interesante, prin lucrurile pe care le învățăm și prin perspectivele cu care intrăm în contact.

Călătoriile pot crea foarte ușor astfel de contexte.

Nu pentru că fiecare vacanță ne transformă.

Și nici pentru că trebuie să plecăm în celălalt capăt al lumii ca să ne dezvoltăm.

Dar experiențele noi ne pot pune în situația de a descoperi resurse, reacții și perspective pe care rutina de acasă nu ni le cere întotdeauna.

Cercetarea asupra vacanțelor a început să studieze tocmai această idee de self-expansion. De exemplu, în cazul cuplurilor, experiențele de vacanță percepute ca noi, interesante sau provocatoare au fost asociate cu indicatori mai buni ai calității relației după călătorie.

Uneori călătoria ne arată și ceea ce nu ne place la noi

Nu toate experiențele noi sunt plăcute.

Uneori devenim nerăbdători.

Ne enervăm când nu putem controla lucrurile.

Ne sperie necunoscutul.

Descoperim cât de greu ne este să schimbăm planul sau cât de mult avem nevoie ca lucrurile să se întâmple exact așa cum le-am anticipat.

Și asta este tot autocunoaștere.

Pentru că într-un mediu în care multe dintre reperele obișnuite dispar, putem observa mai ușor cum reacționăm atunci când realitatea nu respectă scenariul nostru.

Trebuie să călătorim departe ca să obținem toate acestea?

Nu cred.

Noutatea nu se măsoară doar în kilometri.

Poți merge foarte departe și să cauți pretutindeni exact ceea ce cunoști deja.

Și poți merge relativ aproape și să intri într-o lume complet diferită de a ta.

Importantă pare să fie experiența de noutate: să explorăm, să fim curioși, să întâlnim alte perspective și să ieșim, măcar puțin, din rutină.

Poate că la următoarea călătorie merită să nu ne întrebăm doar:

„Ce vreau să văd?”

Ci și:

„Ce aș putea descoperi aici despre mine?”

Pentru că uneori plecăm ca să descoperim lumea și ne întoarcem cunoscând puțin mai bine omul care a plecat.

Cristina Betterelli

DESPRE AUTOR

Cristina Betterelli este creatoarea metodei internaționale Constelația Sinelui / Self Constellation® și facilitator internațional în constelații familiale, cu formare în coaching și programare neurolingvistică. Este autoarea cărții „Sinele tău ascuns” și lucrează individual și cu grupuri, în România și internațional.

https://www.constelatiasinelui.ro
Previous
Previous

Inteligența socială: cum o dezvoltăm și cum ne ajută în relațiile cu ceilalți

Next
Next

Neuroplasticitatea: cum profesia și experiențele repetate ne modelează creierul