Ce este inteligența emoțională și cum ne ajută în viața de zi cu zi

La modul cel mai practic, inteligența emoțională este capacitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile — ale noastre și ale celorlalți — și de a folosi aceste informații în felul în care gândim, reacționăm și luăm decizii.

Pare simplu.

Numai că între a ști că ești furios și a înțelege de ce ești furios, ce anume s-a activat în tine și ce alegi să faci mai departe există o diferență importantă.

La fel cum există o diferență între a observa că cineva este trist și a ști cum să fii alături de el fără să încerci imediat să-i repari starea.

Aici începe, de fapt, inteligența emoțională.

Inteligența nu înseamnă doar ceea ce învățăm la școală

Mult timp am asociat inteligența în primul rând cu rezultatele școlare, capacitatea de a învăța repede, notele bune sau performanțele cognitive.

Și încă aud foarte des ideea: „Dacă învață bine, va avea succes în viață.”

Numai că viața adultă este ceva mai complicată.

Cunoștințele și abilitățile cognitive contează. Educația contează. Experiența profesională contează.

Dar contează și capacitatea de a ne gestiona reacțiile, de a comunica, de a colabora, de a tolera frustrarea, de a înțelege perspectiva celuilalt și de a continua atunci când lucrurile nu ies așa cum ne-am dorit.

Cercetările arată că inteligența emoțională este asociată cu diferite rezultate profesionale și de carieră, însă ea este unul dintre factorii care contează, nu explicația unică a succesului.

Și poate că tocmai aici merită să schimbăm puțin întrebarea pe care le-o punem copiilor.

Nu doar:

„Ce notă ai luat?”

Ci și:

„Ce ai descoperit?”
„Ce ți s-a părut greu?”
„Ce ai făcut când nu ți-a ieșit?”
„Cum te-ai simțit?”
„Ce ai face diferit data viitoare?”

Nu cred că soluția este să renunțăm la performanță sau la note bune.

Cred însă că merită să mutăm o parte din atenție de pe rezultat pe procesul de învățare și pe abilitățile pe care copilul le dezvoltă pe parcurs.

Ce înseamnă, mai exact, inteligența emoțională?

În modelul dezvoltat de psihologii Peter Salovey și John Mayer, inteligența emoțională include patru categorii de abilități: perceperea emoțiilor, folosirea emoțiilor pentru facilitarea gândirii, înțelegerea emoțiilor și reglarea lor. Daniel Goleman a popularizat ulterior conceptul și a propus un model mai larg, foarte cunoscut în zona dezvoltării personale și profesionale.

În modelul lui Goleman întâlnim cinci componente pe care le putem recunoaște foarte ușor și în viața de zi cu zi:

1. Autocunoașterea

Înseamnă să putem observa ceea ce simțim și să înțelegem felul în care emoțiile ne influențează comportamentul.

Nu doar:

„Sunt nervoasă.”

Ci poate:

„Sunt nervoasă pentru că m-am simțit ignorată și reacția mea este mult mai puternică decât situația în sine.”

Cu cât ne cunoaștem mai bine reacțiile, cu atât avem mai multe șanse să alegem ce facem cu ele, în loc să funcționăm pur și simplu pe pilot automat.

2. Autoreglarea

Autoreglarea nu înseamnă să nu simțim furie, teamă sau tristețe și nici să ne obligăm să fim calmi indiferent ce ni se întâmplă.

Înseamnă să putem trăi o emoție fără ca ea să decidă automat următorul nostru comportament.

Pot fi furioasă fără să rănesc.

Pot fi speriată fără să fug imediat.

Pot fi dezamăgită fără să decid, în acel moment, că totul este pierdut.

Despre această diferență am scris mai mult în articolul „Echilibrul emoțional: cum înveți să-ți reglezi emoțiile fără să le reprimi”.

3. Motivația

În modelul lui Goleman apare și motivația: capacitatea de a ne orienta comportamentul către obiective și de a continua chiar și atunci când recompensa nu este imediată.

Motivația intrinsecă vine mai ales din ceea ce are sens pentru noi — curiozitate, dorința de a învăța, satisfacția de a progresa sau sentimentul că ceea ce facem contează — nu numai din bani, note, laude sau recunoaștere.

4. Empatia

Empatia înseamnă să putem recunoaște și înțelege ceea ce trăiește celălalt.

Dar empatia nu presupune să fim de acord cu tot ceea ce face.

Pot să înțeleg de ce cineva este furios fără să consider acceptabil felul în care își exprimă furia.

Pot să înțeleg suferința cuiva fără să devin responsabilă pentru rezolvarea ei.

Mi se pare o diferență importantă.

5. Abilitățile sociale

Aici intră felul în care comunicăm, ascultăm, colaborăm, negociem diferențele și gestionăm conflictele.

În viața profesională sunt importante. Dar sunt la fel de importante acasă, în relația de cuplu, cu copiii, cu părinții sau cu prietenii.

Pentru că inteligența emoțională nu este ceva ce folosim numai la serviciu.

O folosim de fiecare dată când intrăm într-o relație cu un alt om.

Inteligența emoțională se poate dezvolta?

Multe dintre abilitățile despre care vorbim — identificarea emoțiilor, schimbarea perspectivei, reglarea reacțiilor sau comunicarea — pot fi exersate și dezvoltate.

Și poate că primul pas este foarte simplu:

în loc să ne întrebăm doar „Cum fac să nu mai simt asta?”, să începem să ne întrebăm:

„Ce simt?”

„Ce a declanșat această reacție?”

„Ce fac de obicei când mă simt așa?”

„Și ce aș putea alege diferit acum?”

Pentru mine, dezvoltarea personală începe exact în spațiul dintre reacția automată și alegerea conștientă.